Despre iubire

Iubirea…un cuvant cu mare greutate in ziua de azi, un cuvant care lipseste cu desavarsire de pe buzele celor care inca mai “traiesc” intr-un univers fara singurul lucru de care avem nevoie:Dumnezeu. Iubirea, un sentiment pe care cei mai multi dintre noi il ocolim, de frica sa nu ne raneasca, dar uitam ca pana la suferinta este si un strop de fericire. Iubirea, un subiect inchis cu lacat pe care nimeni nu mai doreste sa-l deschida, toti ne ferim de ceea ce poate, ar putea fi cel mai bun lucru din viata noastra, ceea ce ar putea fi poate cel mai bun lucru din lumea asta intoarsa pe dos.

Iubirea te elibereaza de tot ce tu nici macar nu ti-ai imaginat ca poate te tine sclav, iubirea iti da puteri magice sa poti ajunge pana la stele, te face sa-ti bata inima si in acelasi timp sa-ti stea in loc, te face sa plangi si sa razi de fericire, sa mai vrei, te face dependent de ea, te ajuta sa treci prin toate chestiile urate din lumea asta, este acolo pentru tine, nu te lasa de mana, nu te lasa sa traiesti fara ea, este intdeauna langa tine, ca si umbra ta, si nu are decat un singur scop:Fericirea ta! Da, asa e… daca pana azi ai suferit, zici tu, din cauza iubirii, poate de maine te asteapta ceva de miliarde de ori mai bun, ceva la care tu nici macar nu visezi, ceva care te va face sa uiti de suferinta, ceva care va fi acolo, pentru tine, 24 din 24, 365 din 365. Nu te va lasa singur, daca vei rade, ea va rade alaturi de tine, daca vei plange, de data asta nu vei mai plange singur, ea va fi si acolo, pentru ca doar dragostea adevarata e acolo pentru tine cand ai nevoie de ea, chiar daca poate nu o simti din cauza durerii, nu uita ca si ea plange, pentru ca ti-a promis ca va fi intdeauna acolo pentru tine, sa te mangaie, sa te ajute si sa-ti dea putere sa treci mai departe. Iubirea nu e rea, e mai buna decat o mama, mai buna decat mancare cand esti infometat, mai buna decat apa cand esti insetat.

Iubirea e ceva atat de puternic, ea da sens vietii tale, daca nu ai nici un scop cu viata ta, iubirea poate fi scopul tau, dansul tau perfect care nu se mai termina, imbratisarea lunga si sarutul dulce, luna si stelele, ploaia care bate in geamul tau, doar tu si eu, Iubirea.

Dupa ce vei cunoate adevarata iubire, orasul va fi a tau, vei putea face tot ce tu doresti, viitorul tau va fi remarcabil, va dura pentru o vesnicie, gata cu pozele cu fetele sterse, gata cu scrisorile triste pe care nu le-ai putut trimite, in casa inimei tale va trebui sa faci loc pentru inca o persoana, si apoi pentru mai multe, pentru ca iubirea inseamna beneficii, iar benefiicile inseamna fericire, si fericirea inseamna o viata perfecta, fara lacrimi si nopti reci.

Iubirea va fi alaturi de tine, si nu va mai conta nimic apoi, vom fi doar noi, fericiti pentru o vesnicie, iubindu-ne, pentru ca doar o viata avem.

Si te intreb, ce-I iubirea?

Auzi si tu? Simti? E acel miros al toamnei, dulce amarui, plin de culori, frunze reci asternute pe covorul mort al aleilor. Drumul durerii e tot acolo, gol, singur, rece. Sau… nu, m-am inselat. Este el, e acolo, asteptand, cu ochii inlacrimati, cu inima sfasiata, prabusit. El, acelasi dintdeauna, dar parca azi e ceva in ochii lui, o stralucire mai aparte, tot goala si plina de durere.Hainele lui sunt ude, ii e frig, tremura, tanjeste dupa iubire, tace.De ce tace? De ce nu spune nimic, un cuvant, un murmur, orice.Doare. Oh, e asa multa tristete, asa multe regrete, uitat de lume si de prieteni, neiubit, necunoscut, singur, trist, gol si apasat. Cat de tare simte el durerea, inima lui e ca un trandafir zdrobit de un urias, in mintea lui alearga un singur nume: EA. Ce drum rece, banci pline de suferinta, copaci goi si tacuti, totul in jurul lui e asa urat, gol si intunecat. Daca i-as putea darui macar o amintire de-a mea, cea mai vesela, sa-l vad zambind, macar pentru o secunda. Se aud niste sunete linistite, alearga deodata cu frunzele spre cer, calme, singuratice, inconjurandu-l cu toata dragostea care o au, toate din jurul lui parca incearca sa-l faca fericit, sa vada ca e iubit, important si adevarat. Sunetele se aud tot mai tare, tot mai clar, alearga printre copacii umezi, se leagana incetisor deasupra lui daruindu-i afectiunea mult dorita. Vantul rece i-a mangaiat fata si i-a sters lacrimile goale, norii nu s-au mai batut, s-au oprit, si se uitau la el cu atata durere, erau gri, erau negri, tot din jurul lui in sfarsit i-au alinat durerea grea, insuportabila pe care o simtea in sufletul lui uscat, tot ce iubea a fost acolo, pentru cateva momente, alaturi de el, pentru el. Si-a ridicat privirea si m-a zarit, n-am stiut ce sa fac, am stat in loc si i-am zambit. El mi-a zambit la randul lui, si privirea lui s-a schimbat, radia de o multumire si pasiune nemaintalnita, s-a ridicat incetisor de pe banca uda si a venit spre mine, sigur pe sine, puternic . N-am stiut ce sa fac, stateam acolo in bataia vantului, parul imi alerga printre sunetele line, mi-am aplecat capul si am asteptat. A sosit, mi-a ridicat cu tandrete capul si i-am zarit privirea, plina de iubire in acel moment, sufletul nu-l mai durea, eram doar noi doi pe drumul durerii, transformat acum intr-un drum al iubirii catifelate, pure. Picuri reci au inceput din nou sa cada cu putere pe fruntile noastre fierbinti, si inimile noastre au inceput sa bata din nou cu putere, deodata, de acum, fara incetare, pentru eternitate. Am inchis ochii incetisor, si dupa un moment de liniste i-am deschis, dar el nu mai era acolo, a plecat, singur in intunericul toamnei reci si pustii. Ploaia a sters tot ce-mi ramase de la el, sarutul lui, imbratisare-ai calda si mangaierea alinatoare a mainii lui mari, in care ma pierdeam intdeauna. Singura, pe acelasi drum al durerii, singura pe banca uda, alaturi de aceeasi copaci goi si tacuti, de acelasi covor uscat de frunze, de aceleasi sunete calme.Tanjing, asteptand, cu lacrimile reci pe fata mea.

Cantec de toamna

Cuvinte pierdute in universul meu, frunze mici si aurii alearga in jurul meu parca s-ar grabi undeva, spre ceva, oameni cu probleme, incolori, tristi, parca ar fi singuri pe lume, nimeni nu profita de soarele puternic de afara, nimeni nu spune cuvinte catifelate, e liniste. Parca lumea ar sta in loc, parca dragostea a plecat in concediu pe Marte, probabil, pentru ca pare asa depaaaaarte. Astept sa cada niste picuri pe pamantul incalzit, astept o ploaie plina de iubire si pace, vreau sa stau si sa aud cum cad picurii liberatii pe umbrela mea colorata, si astept. Lovita, trista, plina de ganduri diferite, ma gandesc la o alta lume, la cate am pierdut si cate am sa mai pierd, ce-o sa urmeze in viata mea, cat mi-as dori sa plec in lumea ''mea'', sa fie toti, ei, acei oameni langa mine, de neinlocuit. Promisiuni, de ieri, dulci, asteptate, dar parca dispar, odata cu norii albi, si totusi ceva imi spune ca nimic n-o sa mai fie la fel, nici ieri, niciodata. Ce poate face iubirea din om? Mai mult sa il distruga decat sa-l faca fericit, diferit?

Un tablou mai putin colorat de data asta, momente mai ciudate, persoane necunoscute, multa aglomeratie, telefonul tot nu suna, toate sunt nemiscate, pierd controlul, tot ce imi doresc e sa stau undeva singura, cu multa apa si nisip, poate o insula, tot imaginara si de data asta, pentru ca afara se intuneca tot mai mult si nu mai am curaj, nici macar o farama. Tu unde esti baiete din stele, mi se pare ca ai disparut undeva, pamantu asta gol e si mai gol fara tine, pe cer stelele sunt tot acolo, dar una lipseste, fericirea e un cuvant ciudat, soarele se ascunde dupa nori negri, am pierdut si cheile acestei vieti, n-as renunta asa usor, dar totul pare asa inutil, totul pare asa amar, infect, rupt si ma ia cu somn, as vrea sa adorm cu cantecul tau, mi-e asa dor. Azi e azi, maine nu stiu ce va fi, dar va fi ceva, destul ca sa pot castiga inca o lupta din interiorul meu. Inauntru, afara, nimic la fel, doar picurii de ploaie fara gust, cad fara teama pe umbrela mea.Nici un mister, nimic la fel.

Declaratie

Sunt inca aici! Inca inima mea mai bate, bate pentru Tine si ar vrea un loc acolo, langa Tine, langa frumusetea si puritatea ta, langa inima Ta care bate la fel de tare ca si a mea. Afara ploua, si simt stopii argintii cum cad pe mine, nici nu-mi mai pasa, esti aici langa mine si asta conteaza. Ma simt asa in siguranta cand ma tii de mana, si nimic si nimeni nu ma va putea lua vreodata de langa Tine, de langa sufletul tau fericit! Cata culoare dai vietii mele, chiar si in zile ca acestea, pline de ploaie, tu esti soarele meu, si norisorii mei super albastrii, exact asa cum imi place mie. Tu esti cu mine acolo, cand eu nici macar nu stiu, nici macar nu ma gandesc, esti acolo, mereu, prezent, si te simt, simt ca imi iei mana intr-a ta si o tii, cata siguranta e in Tine, in privirea ta blanda si in inima ta minunata. Nu am cuvinte sa-ti multumesc ca esti mereu aici, mereu neschimbat, mereu acelasi, mereu plin de iubire si pentru mine. Azi mi-ai spus ca ma iubesti, nu mi-ai mai spus de mult, si parca mi-ai spus pentru prima data, esti asa frumos, cand iti lasi razele aurii sa-mi lumineze ziua si pasii, cand mergi de mana cu mine pe strada si ma sustii in orice lucru pe care l-as face si cand imi soptesti superba Ta declaratie de dragoste pentru mine. E prea frumoasa viata cu Tine, oare cei din jurul meu stiu asta? Vad asta?

Respir!

Cateodata e asa greu, ma pierd in cuvinte fara sens, fara culoare, fara tine, totul e asa crud, asa amar, azi, banca noastra era goala, nu mai sta nimeni acolo, parca ne asteapta, e toata a noastra, si picurii de apa transparenti nu pleaca, stau acolo, sunt prezenti, nemiscati, fara suflare. Mi-e asa dor de tine, sa ma oglindesc in privirea ta, in ochii tai atat de senini si nepatrunsi, goi. E tarziu, asa tarziu incat inima mea s-a oprit in loc si nu mai bate, nu mai vrea sa bata, nu mai are pentru cine, e prea greau, doare...cat ma simt de pierduta, fara speranta, fara macar o raza de soare in lumea asta, fara un prieten adevarat langa mine, fara nimic, sufletu-mi e gol, amar si plin de durere, unde te-ai pierdut? unde esti, iubitule? pe ce drum fara lumina te-ai pierdut si cat mai stai? fara tine, nimic nu mai e la fel, muzica nu mai suna asa, pozele sunt alb si negru, viata mea nu mai are sens, visele mele sunt plecate pe alt taram, nu mai exist, nici macar o parte din mine, nu mai respir, inima nu-mi mai bate, ochii nu-mi mai rad, ei doar plang, plang si iarasi plang. Aseara am strigat, tu nu m-ai auzit, dar erai acolo, departe, ti-am recunoscut umbra, stai acolo de ceva vreme si nu vrei sa vii, de ce nu vrei sa vii? De ce-mi lasi inima rupta sa suspine dupa tine, de ce ma lasi sa ma pierd singura intre razele aurii de soare ale diminetii? Azi am fugit prin gradina, asa cum faceam noi odata, mai stii? Apoi stateam intinsi si ne uitam la cer pana noaptea, tinandu-ne de mana si uitand de lume, ma tineai, eram in siguranta, dar ai plecat...e prea greu, singura e prea greu. simt, da! ESTI TU, AI VENIT! imi bate din nou inima!

Ganduri

Nu mai stiu. Cateodata sunt asa pierduta in ganduri, asa pierduta intr-o lume interesanta. Cat as vrea sa fiu din nou in bratele tale, oare daca as striga in gura mare, m-ai putea auzi? Oare dupa atata vreme ma mai poti simti? Sti ca sunt aici, mereu? Inima mi-e plina de amaraciune, suspin si incerc sa evadez, dar mi-e asa dor, ma tine ceva legata de pamant, nu pot sa zbor, nu mai pot sa respir. Cate am crezut ca s-au schimbat, dar cred ca de fapt a fost doar o fotografie a altui om, poate mai bun decat mine, poate mai frumos. Cate ingrediente mai trebuie sa contina inima mea ca sa pot fi cu adevarat fericita? Cate floricile nedescoperite inca am sa primesc? Cate stele din cerul negru am sa numar pana atunci? Cate cuvinte vor mai ramane nerostite? Cat mister? Nu mai pot zambi, nu mai pot. Capsez niste foi goale pe degeaba, am taiat si niste hartie colorota, am turnat o gramada de sclipici si a iesit un mare nimic fara sens. 4+4 fac 2, si am udat deja 7 servetele, apa am colorat-o in albastru, am vrut sa fac ceva dar nu mi-a iesit, si deja muzica a ramas fara note. Prea multe baloane de sentimente triste zboara in lumea asta inecata in propiul ei amar, prea multi oameni care se cred destepti, prea multa zarva in jurul unui om obisnuit, cu probleme care se cheama ''stea'', prea multe lacrimi si fete fara zambete, prea multa ploaie. E nevoie de o luminita mica aici, e nevoie de putina iubire, si cu putin noroc, o familie alaturi de tine si prieteni. Tu in ce lume traiesti? Esti cu mine?

Perfect!

Câte aş avea să-Ţi spun. Câte zâmbete şi privire dulci mi-ai trimis de atâtea ori. Cât de mare e inima ta, şi cât de neînţeleasă totuşi. Câte planuri ai pentru mine, câte cuvinte nerostite încă mai trebuie să-mi şopteşti. Câtă dragoste mai ai pentru mine, câtă fericire îmi mai poţi da, eu aştept. Cuvinte, poze, versuri...nimic nu mai găsesc pentru a Te descrie. Pur şi simplu Te iubesc, şi ştiu că Te voi iubi întdeauna, orice s-ar întampla. Nimic în lumea asta nu-mi va putea smulge dragostea faţă de tine, nimic nu mă mai opreşte să ajung la tine. Eşti visul meu, dorinţa mea, iubirea mea, şi eşti al meu pentru totdeauna, sunt liberă să cad în dragostea Ta imensă. De acum înainte ştiu că nu voi mai fi niciodată singură, niciodată pierdută în gânduri, niciodată singură pe stradă, niciodată în întuneric,dar întdeauna alături de tine. Tu eşti mai mult decât mi-aş putea imagina, mai mult decât aş putea exprima în cuvinte, eşti iubitul sufletului meu, pentru totdeauna. Ai luptat pentru mine ca un soldat adevărat, şi ai fost rănit în luptă, pentru mine. Dar te-ai întors, şi acum nimic nu ne va mai putea despărţi. Tu eşti întregul univers, Tu eşti tot ceea ce exprimă frumuseţea, Tu eşti dragostea supremă, Tu eşti divinitatea, Tu eşti eroul meu, libertatea mea, motivul!

Mi-ai adus atâtea zâmbete pe faţă, ai pus în mine atâtă iubire, şi de fiecare dată îmi şopteşti cât mă iubeşti, eşti perfect. Mă uimeşti cu fiecare zi ce trece, eşti atât de bun şi atât de iubitor încât nu pot să nu mă întreb ce-ai văzut în mine. Nu te compari! Am să-Ţi cânt întdeauna dragostea, şi abia aştept să mă trezesc din visul meu...în braţele Tale!

Te Iubesc!
Eşti perfect, perfect, perfect!

De acum Isuse drag, viata mea e in mainile Tale, si acum pot spune cu cea mai mare bucurie ca am o viata cu sens, pentru ca am o viata alaturi de Tine!

E frumos sa simti iubirea Tatalui, oricand, oricum, cu oricine!

Imagine me

http://www.youtube.com/watch?v=jL6vw5xI0Bg Imagine me-Kirk Franklin(my favorite song)
Doamne Iti multumesc ca m-ai ales si pe mine! Toata viata mea e a ta de acum inainte, si nimic nu ne va putea desparti! Toata s-au dus, acum a ramas doar iubirea, doar Tu si cu Mine!

Love, Where is your fire?

Iubire, unde ţie focul, flacăra ta mai arde şi azi? Stau aici de mult timp şi îţi tot fac semne, oare mă vezi?Te urmaresc de ceva vreme dar parcă totul e la fel. Câteodată, am nevoie să fiu mângâiată, pentru că doar un singur lucru îmi mai doresc acuma: să vii şi la mine, şi în inima mea care suspină aici, nu mă mai tortura. Iubire, unde ţie focul? Stau şi mă tot uit pe geam, dar nu vii, oh iubire, regină a tuturor sentimentelor, ce vrei să-mi faci? Mi-ai sucit toate minţile, mi-ai îndreptat inima doar spre tine şi acuma te văd, departe, departe, departe de mine... Înca ţin în mână momenetele noastre împreaună, încă mai am pozele noastre prăfuite de când erai aici. De ce ai plecat? Iubire, unde ţie focul? Ce trafic greu de lume ciudată, am stat în mijlocul lor, le-am auzit poveştile, şi ai trecut, nici măcar nu le-ai privit feţele. Iubire, tu ne alegi? Oare tu ai preferinţe? Iubirea asteaptă până plouă, şi când plouă e acolo, între noi, plină de farmec şi strălucire. E ciudat că ai atâtea feţe, e ciudat că strigi de atâtea ori după noi, şi noi ne facem că nu auzim, dar de fapt suntem aşa dependenţi de tine, oare ar trebui să ne grăbim paşii spre tine? Oare în nopţile negre vei mai fi acolo? Oare îmi vei mai trimite mesaje să-mi spui cât de mult mă iubeşti? Oare vei mai mânca cu mine la restaurantul nostru favorit? Oare leagănul noastru mai e acolo? Oare mai poţi fi gasită? Te-am căutat azi, şi nu erai acolo. Am căutat pozele noastre şi dispăruseră. Restaurantul nostru s-a închis. Leagănul nostru era stricat. Noapte nu mai vine. Mi-am pierdut şi telefonul. Nu te găsesc! Unde eşti, iubire, unde ţie focul?

Pentru Tata

Mi-e sete! Mi-e sete de El, de tot ceea ce exprimă El, de parfumul Lui, de îmbrăţişarea Lui tandră, de vocea Lui suavă şi dulce, de alinarea Lui sfîntă . În acea seară târzie m-am rugat Lui, şi am plâns, I-am spus tot, i-am spus durerea mea insuportabilă şi necazul meu apăsător, şi L-am simţit, a fost acolo, prezent. Domnul meu e dragoste, putere şi frumuseţe, de aceea mă încred în El cu tot sufletul, mă avânt spre El şi mă rog, mă rog ca măcar pentru un moment să-I mai simt dragostea de Tată. Sunt atât de dependentă de El, încât nu îmi dau seama cum ar fi dacă aş merge pe stradă şi aş rămâne înlemnită, ca un stâlp, fără să mă mai pot mişca, pentru că El îmi dă putere pentru fiecare zi, El îmi dă putere să fac şi cel mai banal lucru, cum ar fi, un pas înainte. El a pus în mine dragostea Lui supremă şi nu-i voi putea mulţumi deajuns vreodată pentru acest lucru, şi pentru bucuriile ce mi le-a dat în această viaţă, dar mai mult de atâta, nu-i voi putea mulţumi vreodată pentru că a murit pentru mine, pentru că a îndurat atâtă suferinţă în locul meu, şi pentru că m-a binecuvantat atât de mult, în fiecare zi. Acum când scriu, e soare afară, totul e frumos, şi dependenţa mea e tot aici, tot în sufletul meu care bate întruna, bate pentru El. Oh, Te Iubesc Isuse, şi nimic nu va putea schimba acest lucru, nici măcar timpul, oamenii sau nefericirea. Îţi multumesc că mai 'nainte să te fi iubit eu, m-ai iubit TU!

7 motive pentru care o iubesc

Eu o iubesc pe Daria cu fapte, cuvinte si motive.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca ea ma iubeste.

Eu o iubesc pe Daria pentru spiritul ei.

Eu o iubesc pe Daria pentru ceea ce reprezinta ea.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca e sora mea mai mare.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca ea Il iubeste pe Isus.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca e steluta mea scilipitoare.

Daria te iubesc!

Esti perfecta!

Welcome in blogs world!:)

Este...

Soare.

Si iubire.

Multa iubire si...

Culori?

Sclipiri de soare?

Frumuste?
Verde?
Pur?

Da?
Sigur?

Primavara?

Ai zis primavara?
Daaa!!!

e primavara.!

Ai plecat...

Plang. Inima mi-e grea de suferinta si as vrea sa evadez, as vrea sa ma tii in brate, as vrea sa stai langa mine, sa nu ma lasi singura, nici o clipa din viata ta. Si e ciudat ca se intampla toate astea, pentru ca imi rascolesc trecutul si nu-mi dau seama unde am gresit, unde a fost marea gresela, nu inteleg de ce te comporti asa. Cat de mult a insemnat prietenia noastra, pentru ca intai am fost NOI, apoi si altii. Cat de mult te-am iubit, te iubesc si te voi iubi, si cat de mult sufera inima mea, mi-ai inchis-o in inchisoarea tristetii si m-ai lasat singura in ploaia rece, si sufla vantul, inima mea e doar o rana fara alinare. Mi-ai otravit viata, m-ai lasat singura, tu care stiai ca fara cineva langa mine sunt pierduta, m-ai lasat. Cat e de crud, cat e de nedrept, de ce atatea lucruri pline de lacrimi amare, de ce inima ta nu ma mai vrea? Nu intelegi tu oare cata nevoie am de tine, nu vrei sa intelegi? Ma sting usor, problemele ma apasa prea tare, mult prea tare, si ma sufoc...nu mai am aer. Ma mai simti?

Lacrimi de primavara

Sufla vantul cu putere si toate gandurile mele o iau razna spre infinit, muzica imi suna in casti la maxim si inima imi bate cu putere, parca ar vrea sa sara din piept, sa o ia la fuga spre o alta lume, si nu as condamna-o, pentru ca desi e primavara afara, in sufletele oamenilor e tot plumb si ura. Soarele sta prins pe cer cu o agrafa cenusie, si intregul cer parca ar vrea sa inceapa o strofa din lunga piesa a lui, dar parca ceva il impiedica. Oamenii sunt rai, sunt rai chiar si cu cele mai inocente suflete, cand trupul meu s-a oprit si ochii mei si-au ridicat privirile spre cer, catre luna magica, privirile oamenilor au fost pline de ignoranta si ironie maxima. De ce, chiar si primavara, lumea e rea? De ce atatea lucruri fara sens, fara inteles, fara un strop de iubire in ele? Ceasurile trec repede in acest anotimp, natura invie si totul e verde si frumos, cat imi doream sa vad copaci infloriti, soare pe cer si acele multe stele care ma fascineaza de fiecare data cand privesc cerul in noptile mele tarzii. Primavara iubirea ar trebui sa pluteasca in aer, totul ar trebui sa fie tandrete si minuni magice, fluturasi, pasarele, cantece line de primavara sa pluteasca in aerul caldut, si zambetele oamenilor sa persiste si in cele mai tarzii ore. Si vreau primavara asta multe culori si arome dulci, si vreau sa vad multa frumusete, chiar daca va trebui sa-mi inchid ochii si doar sa-mi imaginez, vreau ceva special. Vreau momente dulci alaturi de familie, vreau clipe de nepretuit cu prietenii mei, vreau la scoala sa fie perfect, vreau sa nu ma supar nici sa ma stresez, vreau sa fie totul primavara, si lacrimi dulci de primavara caramelizata sa-mi inunde viata.

Orasul e in agonie, cerul e de plumb, azi stateam si priveam pasarile cum zboara pe cerul cenusiu, si parca si ele erau triste, daca primvara ar trebui sa insemne renastere si frumos, atunci inima mea de ce tanjeste atata dupa noi? Povesti de primava rasuna in intreaga lume, povesti fara sfarsit, povesti parfumate cu culori pale, nebune. E un intreg haos aici, plin de ciocolata si caramel, cocos si mac, ma izbeste de toti peretii lumii si nu pot sa ripostez, nu am putere sa zic macar un singur cuvant, in orasul enorm cu totii dorm, doar eu dansez dimineata, incet, sa nu ma auda mami, si apoi adorm din nou.Sau nu? E nevoie aici de o scanteie, de un strop de lumina , plus un extra de frumuste, ceva care sa ma faca sa fiu vie, din nou. Ma uit afara in gol, pierduta, cu gandurile departe si vad un copil cu ochii plini de lacrimi, vad un copil stand in ploaia rece, fara licarirea aceea in ochi, fara macar o umbrela, fara nimic. Si imi doresc sa ma duc la el, dar e asa dimineata incat daca as deschide usa si as alerga la el in camasa mea mi-as trezi parintii, of, nu mai am putere nici sa plang pentru acel copil, ploaia rece si cruda cade cu putere pe pretiosul lui capusor, ochii ii plang de durere si agonie, dar ploaia ii le curma fara mila. E pustie viata, chiar si pentru cele mai inocente suflete ale lumii de azi, care in curand vor vedea totul altfel, mult prea diferit.Vreau...inainte, inapoi, oriunde.

Oare imi doresc prea mult?

Oh nu, e 7 dimineata, trezirea Flavia!!! A fost doar un vis...

Când suferinţa e poveste

Eşti fericit, eşti aşa fericit şi nu te-ai gândi nici o clipă că suferinţa ar putea acapara şi sufletul tău, însă de cele mai multe ori aşa se intamplă.Şi eu am trecut prin suferinţe mari din care nu credeam niciodată că aş putea ieşi învingătoare, dar se poate şi poate unii dintre voi o ştiţi.Când suferinţa apare tot ce a fost frumos în viaţa ta e in alb şi negru, nu iţi mai dai seama ce vrei să faci, te zbaţi înlăuntrul tău cumplit şi iţi doreşti ca totul să se termine, ca totul să fie ca înainte dar o parte din tine ştie că nu se poate, si tu o laşi să te amăgească, ai lăsat-o de prea multe ori, niciodată nu ai ascultat vocea care iţi spunea că e pentru binele tău, niciodată nu ai ascultat vocea iubitoare care vroia să te ţină în braţe şi tu nu ai lăsat-o, nu ai vrut.Tot ce ai vrut tu au fost momentele dinainte, ai vrut iubirea aceea care credeai că e cea mai sinceră şi pură dar de fapt acum ţi-ai dat seama că a fost o mare minciună , doar o prefăcătorie ieftină.Erai aşa de sus, erai perfect de fericit şi într-o secundă totul s-a schimbat în viaţa ta, nu te întrebi “De ce?” . Te-ai simţit un nimic, dar oare nu ştii tu că Tatăl sfânt care te iubeşte cel mai mult şi te va iubi întotdeauna doreşte să-L accepţi în viaţa ta, oare nu ştii tu că El a suferit mai întâi pentru tine şi pentru mine murind pe o cruce la Golgota, oare chiar e atâtă întuneric în viaţa ta? Şi dacă da, să şti că încă El te mai aşteaptă, dar asta trebuie s-o realizezi chiar tu, acum, când poate suferi enorm din cauza vieţii. Viaţa ta se poate schimba, El o poate schimba, nu va mai fi suferintă, nici durere, nici plânsete amarnice ,târzii în noapte, va fi doar iubire şi armonie, vor fi doar lacrimi de bucurie, si lucrurile acestea nu sunt povesti, ceea ce traiesti e realitate dar acestă realitate cruntă doar o singura modalitate de rezolvare are, şansa e la El. Suferinţele mele din trecut s-au transformat azi in cele mai extraordinare momente din viaţa mea, e pur şi simplu perfect ,niciodată nu mi-aş fi imaginat că viaţa mea va fi maxim de frumoasă alaturi de prieteni adevărati, de oameni speciali care dăruiesc şi iubesc fără condiţii.Şi eu am plâns, şi eu am avut nopţi nedormite dar am lăsat toate lucrurile acelea dureroase şi toată suferinţa mea în mâna Domnului, şi El mi-a dat adevărata alinare, care numai la El se găseşte.Dragostea încă te aşteaptă, El iţi rezervă mai mult decît poţi tu crede vreodată, şi vei uita de toate lucrurile urâte din viaţa ta.Ai o viaţă de trăit, trăieşte-o din plin, nu permite celui rău să se atingă de tine, dovedeste-I că tu eşti puternic, alături de Isus toate sunt posibile, El e puterea ta pentru o nouă zi, El iţi zâmbeşte în fiecare dimineată şi te alintă aşa cum numai un adevărat Tată ar putea-o face.Eşti pus la încercare, dovedeş-te întregii lumi de ce eşti în stare, eşti puternic, şti că eşti puternic şi ai să reuşeşti, orice s-ar întampla în viaţa ta, binele întdeauna triumfă.
După toate lucrurile teribile din viaţa mea, m-am ridicat, am luat atitudine şi am făcut cel mai bun lucru care l-aş fi putut face: i-am încredinţat viata mea Domnului Isus, şi nu ma dezamăgit, nici măcar o clipă.Fi sigur că nu o să te dezămăgească nici pe tine, dacă ai şti cât te iubeşte, dacă ai şti cu câtă gelozie te doreşte pentru El, câte minuni are pregătite pentru tine, azi nu ai mai suspina după lucrurile trecute.Dragul meu, draga mea, suferinţa nu persistă, răul nu e pentru totdeauna, lucrurile acestea au toate un end, dar nu unul happy.Însă ce poate avea un happy end e viaţa ta plină de dragoste dacă te predai în mâna Domnului.
“Lasă trecutul ireparabil în mâinile Sale şi păşeşte înspre viitorul irezistibil împreună cu El”

[Oswald Chambers]

Despre marea Dragoste

Cum dragostea e in top acuma, m-am gandit sa dedic aceasta postare tuturor indragostitilor, celor ce au fost indragostiti sau vor fi.Pentru unii dintre voi dragostea poate are o anumita semnificatie, depinde ce fel de dragoste ati cunoscut, insa pentru mine dragostea e cel mai sublim si divin sentiment ce l-am mostenit de la Dumnezeu. Faptul ca ai un strop de iubire in sufletul tau, asta, desi si nu crezi, te face un om mai bun.Chiar si ingerii sarbatoresc dragostea, si azi, alaturi de ei, si noi, muritorii de rand.Cand te indragostesti e asa frumos totul, acum ca s-au schimbat atatea in viata mea, in modul de a gandi, daca inainte mi se parea foarte romantic acuma mi se pare mai mult extrem de amuzant si romantic.Cand iubesti, nu mai vezi nimic, nu-ti mai pasa de nimic si nimeni , numai de iubirea ta care ti-a spulberat toate gandurile intr-o secunda, si acum, merita toata atentia ta.Ea te iubeste, tu o iubesti si totul e frumos, poate pentru totdeauna, poate nu. Ceea ce ma deranjeaza pe mine la sarbatoarea asta e ca: nu ar trebui ca doi indragostiti sa-si faca cadouri si declaratii de dragoste numai de Valentine's Day, ci tot timpul anului, daca chiar se iubesc...sa-i daruiasca inima, luna si stelele de pe cer in fiecare zi, sa priveasca apusuri de soare in fiecare zi, si cu fiecare zi ce trece sa fie tot mai indragostiti unii de altii, asta e dragostea adevarata, autentica. Deci dragii mei care cititi acum aceasta postare, iubiti non-stop, cu multa pasiune si ''ca la carte''.Un Happy Valentine's Day!

Sunetul mai dulce...

ce frumos e acel sunet.sunetul iubirii. e pretutindeni, si cu fiecare secunda mai puternic. sufletul meu e asa dependent de el, trupul meu nu poate trai fara el, mintea mea e seaca , mi-e sete.stau si ascult, e acel sunet.se apropie.e aici. imi atinge sufletul, e asa aproape. mainile imi tremura, ochii imi sunt inchisi si ascult.iubire.sunt dependenta de sunetul acela.te vreau doar pentru mine, te vrea inima mea, te vrea mintea mea. nu se compara nimic cu acel sunet al iubirii, in el ma regasesc si sunt fericita ca pot sa ma pierd in el, il aud tot mai clar, e sunetul iubirii.cat e de dulce.cat e de dulce.

Poveste fara cuvinte...

Era odata ca niciodata o printesa.Era doar o simpla printesa care nu cunostea lumea, nu cunostea iubirea, era singura si trista. In viata ei era nevoie de miracol, era nevoie de o mica stralucire, era nevoie poate de un El.Viata ii rezervase tot ce era mai special insa ea nu avea cum sa stie acest lucru, asa ca a oprit timpul in loc, si cu acesta toata fericirea ce urma...Ce ai facut printesa draga?

Fie ca, Niciodata...

- sa nu stii de ce iubesti o persoana.

- sa crezi ca esti indragostit insa sa fie doar o obsesie.

- sa vrei sa fi in tendinte dar sa fi total invechit.

- sa nu fi prea ragusit cand vorbesti cu o persoana importanta.

- sa nu fi inselat de propria ta persoana.

- sa nu ti se rupa pantofii in cea mai importanta zi a ta.

- sa nu adormi la volan.

- sa vrei pizza si sa-ti iei hamburger.

- sa nu-ti uiti parola de la messenger.

- sa nu ai un televizor care te lasa balta la punctul culmintat.

- sa astepti si sa nu primesti nimic.

- sa nu ti se termine bateria la telefon cand trebuie sa vorbesti ceva important.

- sa nu fi singur cand ai nevoie de cineva.

- sa nu stii cum sa ai rabdare.

- sa nu ti se spuna:" Te iubesc!"

Fie ca, Intotdeauna...

- sa ai usa de la intrare deschisa ca sa te poti repezi la telefon inainte de a se opri.

- sa nu uiti de fermoar.

- sa ai destui bani pentru orice eventualitate.

- sa fii de folos ciuva.

- sa gasesti un ban bine venit in captuseala de la buzunar.
- sa ramai uimit de cate calitati ai.

- sa te indragostesti de realitate si nu de iluzie.

- sa gasesti replica potrivita- succinta, memorabila, coplesitoare si...la tanc, nu peste o jumatate de ora.

- sa poti sa-ti deschizi inima cand cineva te-a suparat.

- sa canti si sa dansezi din toata inima, fara sa te uiti in jurul tau.

- sa poti spune o incurajare cuiva intristat.

- sa ai bucuria jumatatii.

- sa realizezi ca ai gresit si sa-ti ceri iertare pana nu e prea tarziu.

- sa poti zambi chiar daca doare.

- sa ai inca un loc pentru un prieten.

- sa visezi si sa se indeplineasca.

- sa te bucuri de minunile din viata ta.

- sa realizezi ca nu intdeauna ai dreptate.

- sa risti totul pentru o dragoste de-o vara.

- sa traiesti viata cu adrenalina si mister.

- sa se opreasca timpul in loc cand iubesti

4Friends

De multe ori cand imi doream ceva cu atata patima, nu ma gandeam ca pot primi ceva mult mai bun, de 1000000 de ori mai bun.Si asa am invatat sa pretuiesc tot ce am, mai ales persoanele care ma iubesc umpic asa pe lumea asta.Nu stiu ce m-as face fara fetele mele, fara prietenii mei super speciali, ei sunt soarele meu, fiecare bataie a inimii, e mai mult decat pot exprima in cuvinte.Asa ca va dedic aceasta postare voua, celor mai scumpe fiinte din lume, darul meu de la God. Vreau sa va spun ca va iubesc din suflet, si stiu ca is mai distrusa asa , da mai stiu ca ma iubiti.Nu mi-o ziceti voi in fiecare zii[:))] dar ii okay si asa, recuperati cand va fac un favor, si aici mai ales scumpa mea Dana.Mi-am dorit "un prieten" foarte tare, si dupa o vreme nu m-am mai gandit la asta, dar apoi ai aparut tu:Filip, si m-ai facut atat de fericita ca ajung la stele cateodata.Si Filip stiu ca nu-s perfecta dar eu chiar tin la tine.Si asta nu-i tot, Daria e cea mai speciala si frumoasa fiinta pe care am cunoscut-o.Daria draga esti mai mult decat pot sa-ti spun eu in cuvinte, esti de nepretuit.Alina si Dana ,fetele mele, pe voi va iubesc asa cum iubesc snitele si macaroanele cu branza, adica extrem de mult.Mary tu esti printesa mea din cele mai romantice povesti, tot ce am trait si voi trai cu tine nu se va compara nici cu ziua nuntii mele, pe care stii ca o astept ca o nebuna.Te iubesc mult mult de tot si multumesc ca esti alaturi de mine in orice situatie.Voi sunteti minunea mea, faceti parte din viata mea,si daca cumva incercati sa fugiti de mine,vin dupa voi si in gaura de sarpe daca trebe[:))].Voi sunteti ceea ce numeste lumea: Prieteni adevarati, pentru totdeauna!

Va iubesc:

Filip,Daria,Mary,Alina,Dana,etc...