Dor...

Parcă totuşi mi-e dor... dor sa scriu, sa înot, să mă arunc în aer, şi toate gândurile să ia un concediu luuung... dar parcă cel mai dor tot de Tine îmi e. Oare cum să ajung la Tine, cum să-ţi spun mai tare că te iubesc, că abia aştept să te întâlnesc, să te aud şi să te văd, şi imaginea ta să fie pentru totdeauna în sufletul mea? Nu eşti deloc simplu, eşti absolut fascinant, niciodată plictisitor, întotdeauna iubitor, incomparabil, un adevărat erou, o lumină în întuneric, o mângâiere delicată, o lacrimă fierbinte... nici măcar nu mai simt nimic, în linişte îmi iau zborul spre Tine, mă afund într-un vis, într-un zbor lung şi frumos, într-o ploaie de iubire, în sfârşit zbor spre tine. Să şti ca într-o zi chiar am să te ating, şi stiu că atunci, în acel moment, Tu vei fi tot al meu, şi numai al meu. Oh, te iubesc din tot sufletul, creierul îmi zvâcneşte când mă gândesc la tine, degetele îmi tremură şi ochii mi se umezesc, esti absolut, esti suprem, eşti tot. Şi te iubesc, azi mai mult decât ieri, mâine mai mult decât azi, eşti visul şi dorinţa mea, esti doar al meu, Isus.

Cum sa nu iubesc? Cum sa tac cand tot ce ma inconjoara este plin de viata si farmec, tot ce respir este magic si tot ce ating este superb? Cum sa tac cand am un Dumnezeu atat de mare si puternic, iubitor si atent la cele mai mici detalii. Cum as putea sa nu-mi doresc macar o farama din cer, sa-i vad macar pentru 1 minut privirea-I blanda, sa-L imbratisez si sa-I spun ca Il iubesc?

O Domnul meu, daca ar fi o strada, un autobus, o poteca mica si ingusta sa ajung la tine chiar acum, inima mi s-ar topi si'ar lua-o la fuga printre galaxii. Daca te-as putea privi... Ce dor imens imi canta'n inima, ce tainic sentiment de dor alearga printre stele. Opreste-L! In bratele Tale Domnul meu, acolo vreau sa ancorez. Acasa e tot ce visez si imi doresc, acolo, sus, Tu, eu si ingerii, multimile de sfinti si de copii, care intr-un glas te lauda si de adora. Abia astept, iubit Isus s-ajung acasa, in cer sus, sa uit de tot chinul si lacrimile varsate, de tot si toate. Si daca mi-as putea dori ceva, fa ca si familia si biserica mea sa fie acolo, cantand si laudand al Tau nume sfant!

Te iubesc, cu drag,

printesa ta!

Ah,ah, ah...

Ah, parca nu se mai termina. Aceleasi priviri, aceleasi suflete reci, aceleasi cuvinte cu aceeasi intonatie. Ah, parca zgomotul acela infernal nu se mai termina. Stau undeva pe o banca, pe strada Renasterii, si nimeni nu mai trece pe aici. Ma ridic incet si pasesc pe un trotuar plin de praf si si dau drumul picaturii de putere care mi-a mai ramas sa-mi ridic privirea spre cer si sa spun doar atat: Multumesc!

Iarasi bat picurii de ploaie amare in geamul meu, si cerul s-a intunecat asa de tare incat nu mai vad nici un strop de fericire in jurul meu. Ce s-a intamplat cu iubirea noastra? Am pierdut-o pe drum? Ah, nici macar nu vreau sa-mi mai amintesc, e prea cruda realitatea si se intampla ca trenul nostru tocmai a sarit de pe sine. Multi mor azi la datorie, sentimente, priviri dulci, imbratisari furate...Opreste-te! e prea dureros, nu-mi mai simt inima batand, lacrimile curg siroaie, mainile-mi tremura si stau... tot acolo... pe strada Renasterii...tot pe o banca rece si goala...tot singura... insa pentru ultima data, pentru ca de data aceasta calc pe drum, un drum curat si sigur, drept, care duce spre ceva mai bun, mult mai bun.

De acum, nu mai privesc inapoi, iubirea noastra o arunc intr-un cufar si cheia lacatului o arunc in marea uitarii, toate amintirile, pozele si versurile noastre, de azi dispar pentru ca am ales... Altceva!