Nimic nu se compara cu sentimentul care ti-l provoaca iubirea intr-o zi de iarna. Nici macar nu pot sa realizez pe ce lume traiesc, parca plutesc in norii catifelati ai cerului de necuprins, norii aceia albi si pufosi pe care abia astept sa-i gust. Tot orasul e plin de lumini, parca ar celebra iubirea insa sarbatorile au trecut, si lumea si-a revenit la normal, doar eu alerg printr-o lume fericita, pe trotuare dulci si drumuri fara aglomeratie, doar eu si iubirea ce asteapta sa iasa din pieptul meu. As vrea ca sentimentul asta sa tina o vesnicie, sa nu se termine niciodata, sa fim doar noi doi, tu si eu. Daca as putea, as opri timpul in loc, sa nu treaca pe langa noi cu viteza lumii, sa nu imbatranim, sa nu mergem spre ceva sigur, insa frumos. Aici, acum, e doar fericire, pace si iubire, si noi nici macar nu realizam ca au trecut minute, ore, zile si ani, si iubirea noastra inca nu s-a sfarsit, pentru ca povestea asta fara cuvinte nici macar nu a inceput. Era doar un vis, l-am pus pe stick sa nu uit de el, i-am pus si o melodie sa fie mai dulce, si cateva poze.
Nu mai doare asa tare, sa sti ca visele pot deveni realitate...intr-o zi! Si ca totul pana la urma se poate sfarsi frumos, ca poate intr-o noapte te vei trezi din vis intr-o alta realitate, si poate vei trai acolo pentru totdeauna, doar tu...si eu.
