miercuri, 16 septembrie 2009

Cantec de toamna

Cuvinte pierdute in universul meu, frunze mici si aurii alearga in jurul meu parca s-ar grabi undeva, spre ceva, oameni cu probleme, incolori, tristi, parca ar fi singuri pe lume, nimeni nu profita de soarele puternic de afara, nimeni nu spune cuvinte catifelate, e liniste. Parca lumea ar sta in loc, parca dragostea a plecat in concediu pe Marte, probabil, pentru ca pare asa depaaaaarte. Astept sa cada niste picuri pe pamantul incalzit, astept o ploaie plina de iubire si pace, vreau sa stau si sa aud cum cad picurii liberatii pe umbrela mea colorata, si astept. Lovita, trista, plina de ganduri diferite, ma gandesc la o alta lume, la cate am pierdut si cate am sa mai pierd, ce-o sa urmeze in viata mea, cat mi-as dori sa plec in lumea ''mea'', sa fie toti, ei, acei oameni langa mine, de neinlocuit. Promisiuni, de ieri, dulci, asteptate, dar parca dispar, odata cu norii albi, si totusi ceva imi spune ca nimic n-o sa mai fie la fel, nici ieri, niciodata. Ce poate face iubirea din om? Mai mult sa il distruga decat sa-l faca fericit, diferit?
Un tablou mai putin colorat de data asta, momente mai ciudate, persoane necunoscute, multa aglomeratie, telefonul tot nu suna, toate sunt nemiscate, pierd controlul, tot ce imi doresc e sa stau undeva singura, cu multa apa si nisip, poate o insula, tot imaginara si de data asta, pentru ca afara se intuneca tot mai mult si nu mai am curaj, nici macar o farama. Tu unde esti baiete din stele, mi se pare ca ai disparut undeva, pamantu asta gol e si mai gol fara tine, pe cer stelele sunt tot acolo, dar una lipseste, fericirea e un cuvant ciudat, soarele se ascunde dupa nori negri, am pierdut si cheile acestei vieti, n-as renunta asa usor, dar totul pare asa inutil, totul pare asa amar, infect, rupt si ma ia cu somn, as vrea sa adorm cu cantecul tau, mi-e asa dor. Azi e azi, maine nu stiu ce va fi, dar va fi ceva, destul ca sa pot castiga inca o lupta din interiorul meu. Inauntru, afara, nimic la fel, doar picurii de ploaie fara gust, cad fara teama pe umbrela mea.Nici un mister, nimic la fel.