Respir!

Cateodata e asa greu, ma pierd in cuvinte fara sens, fara culoare, fara tine, totul e asa crud, asa amar, azi, banca noastra era goala, nu mai sta nimeni acolo, parca ne asteapta, e toata a noastra, si picurii de apa transparenti nu pleaca, stau acolo, sunt prezenti, nemiscati, fara suflare. Mi-e asa dor de tine, sa ma oglindesc in privirea ta, in ochii tai atat de senini si nepatrunsi, goi. E tarziu, asa tarziu incat inima mea s-a oprit in loc si nu mai bate, nu mai vrea sa bata, nu mai are pentru cine, e prea greau, doare...cat ma simt de pierduta, fara speranta, fara macar o raza de soare in lumea asta, fara un prieten adevarat langa mine, fara nimic, sufletu-mi e gol, amar si plin de durere, unde te-ai pierdut? unde esti, iubitule? pe ce drum fara lumina te-ai pierdut si cat mai stai? fara tine, nimic nu mai e la fel, muzica nu mai suna asa, pozele sunt alb si negru, viata mea nu mai are sens, visele mele sunt plecate pe alt taram, nu mai exist, nici macar o parte din mine, nu mai respir, inima nu-mi mai bate, ochii nu-mi mai rad, ei doar plang, plang si iarasi plang. Aseara am strigat, tu nu m-ai auzit, dar erai acolo, departe, ti-am recunoscut umbra, stai acolo de ceva vreme si nu vrei sa vii, de ce nu vrei sa vii? De ce-mi lasi inima rupta sa suspine dupa tine, de ce ma lasi sa ma pierd singura intre razele aurii de soare ale diminetii? Azi am fugit prin gradina, asa cum faceam noi odata, mai stii? Apoi stateam intinsi si ne uitam la cer pana noaptea, tinandu-ne de mana si uitand de lume, ma tineai, eram in siguranta, dar ai plecat...e prea greu, singura e prea greu. simt, da! ESTI TU, AI VENIT! imi bate din nou inima!