Ah,ah, ah...

Ah, parca nu se mai termina. Aceleasi priviri, aceleasi suflete reci, aceleasi cuvinte cu aceeasi intonatie. Ah, parca zgomotul acela infernal nu se mai termina. Stau undeva pe o banca, pe strada Renasterii, si nimeni nu mai trece pe aici. Ma ridic incet si pasesc pe un trotuar plin de praf si si dau drumul picaturii de putere care mi-a mai ramas sa-mi ridic privirea spre cer si sa spun doar atat: Multumesc!

Iarasi bat picurii de ploaie amare in geamul meu, si cerul s-a intunecat asa de tare incat nu mai vad nici un strop de fericire in jurul meu. Ce s-a intamplat cu iubirea noastra? Am pierdut-o pe drum? Ah, nici macar nu vreau sa-mi mai amintesc, e prea cruda realitatea si se intampla ca trenul nostru tocmai a sarit de pe sine. Multi mor azi la datorie, sentimente, priviri dulci, imbratisari furate...Opreste-te! e prea dureros, nu-mi mai simt inima batand, lacrimile curg siroaie, mainile-mi tremura si stau... tot acolo... pe strada Renasterii...tot pe o banca rece si goala...tot singura... insa pentru ultima data, pentru ca de data aceasta calc pe drum, un drum curat si sigur, drept, care duce spre ceva mai bun, mult mai bun.

De acum, nu mai privesc inapoi, iubirea noastra o arunc intr-un cufar si cheia lacatului o arunc in marea uitarii, toate amintirile, pozele si versurile noastre, de azi dispar pentru ca am ales... Altceva!

Indragosteste-te!

Cata I U B I R E . Ador sa ma plimb prin orasul care doarme fara ca macar sa stie ca exista ceva atat de frumos, undeva intr-un parc sau poate la o usa de magazin inchis... sau poate chiar langa patul lor. Aprilie... o luna minunata, plina de mister, iubire si momente adorabile alaturi de cei dragi ai nostri. Sarbatori frumoase, zambete de copilasi, soare si mult zumzet.

Au inflorit copacii, pe la scoala nu prea mai dau adolescentii, e asa multa distractie. Imbratisari si pupici, nopti nedormite din cauza conversatiilor, fluturi in stomac, cate ganduri nastrusnice imi alearga prin minte cand nimeni nu ma vede, da, dragostea isi urmeaza cursul normal.

Ma indragostesc tot mai tare pe zi ce trece, pozele au prins culoare, geamurile nu mai sunt stropite cu lacrimi din cer, luna e clara si stelele stralucesc asa de tare de parca ar fi pentru ultima data, deci, e superb sa fi indragostit. Plin de viata, drumul tau acum parca e mai usor, nu?

Indragosteste-te! E la moda!

Ciudat

E ciudat cum oamenii alearga prin ploaie si nu se uda. E ciudat cum oamenii iubesc dar nu arata asta. E ciudat cum oamenii striga asa de tare, insa nimeni nu-i aude.E ciudat ca de atatea ori ne dorim atatea, insa de putine ori facem ceva ca sa fie posibil acest lucru. Si e asa ciudat ca nu ne impiedecam de pietrele care sunt pe drumul nostru, desi mergem cu ochii inchisi, si totusi asa de deschisi. E ciudat ca azi soarele nu mai doreste sa stea pe cer, si luna se arata numai pe jumatate.
E ciudat ca nu se mai aud note muzicale, si florile arata mai triste decat anul trecut. E prea ciudat ca sa explic in cuvinte cat de ciudat e.
Ciudata sunt si eu, si mama si tata si tu, oricine ai fi.

Acum, doar EU!

Sunt clipe cand viata ta ia o intorsatura ciudata. Lucruri banale devin si mai banale, sau uneori iti cer o atentie mai speciala, deci visele au fost scoase din discutie, sa iubesti in lumea asta pare absurd, acum singurul cuvant este: Eu. Totul trebuie sa se limiteze doar la persoana mea, doar la ceea ce-mi doresc eu. E ciudat cum atatea lucruri care erau considerate bune, azi sunt ceva aiurea, e doar praf in vant, picaturi de ploaie ce se topesc a doua zi. Gandirea omului tanjeste sa cunoasca tot mai mult, sa stie absolut tot, insa putini dintre noi mai sapa in tainele iubirii, putini dintre noi mai stiu ce inseamna pasiunea, si mai putini dintre noi stiu ce inseamna intelepciunea. Speranta se scoate total din discutie, asa ceva nu mai este permis, insa prostia e cuvantul de baza al fiecarui om, se pare ca azi deja asta nu mai deranjeaza persoanele inteligente. Nimanui nu-i mai pasa ca de fapt noi trebuie sa ne traim viata, nimanui nu-i mai pasa cat de dulce poate fi si o clipa alaturi de cei iubiti, toti prefera indiferenta, si sa fie cel mai bine persoanei proprii.

Daca stai o clipa sa te uiti in jurul tau vei vedea oameni poate ca mine, sau poate ca cel langa care am stat azi la semafor. Problemele ne apasa pe toti, nu te gandi ca esti singurul care sufera, singurul care poate face ceva cu lumea asta, nu esti singur, si nici nu vei fi niciodata. E o lume trista, ochii nostri au varsat prea multe lacrimi, inimile noastre au fost de prea multe ori calcate in picioare, si curajul nu mai este ceva important azi, l-am inchis intr-un spital sa-si revina, insa cei care au nevoie de recuperari suntem noi, eu, tu, si restul lumii. E ciudat ca azi nu ne mai intrebam nimic, nu mai vrem sa avem de-a face cu oameni noi, ne multumim cu "prietenii" care sunt intotdeauna acolo cand au nevoie de tine, suntem ca un oras bombardat de sentimente nefolositoare, sentimente care nu dau randament, care te lasa cu sufletul amarat, si tu nici macar nu ti-ai dat seama, pentru ca ai fost prea ocupat. prea ocupat ca sa traiesti viata altora, si nu viata ta, prea ocupat sa dai ascultare vorbelor pline de ura, in loc sa asculti vorbele intelepte care voiau sa te sfatuiasca, prea ocupat sa iubesti ceva fara suflet... lumea, cand defapt iubirea era exact in fata ta.

Practic, ti-ai ratat viata... pana acum.

Dreams come true

Nimic nu se compara cu sentimentul care ti-l provoaca iubirea intr-o zi de iarna. Nici macar nu pot sa realizez pe ce lume traiesc, parca plutesc in norii catifelati ai cerului de necuprins, norii aceia albi si pufosi pe care abia astept sa-i gust. Tot orasul e plin de lumini, parca ar celebra iubirea insa sarbatorile au trecut, si lumea si-a revenit la normal, doar eu alerg printr-o lume fericita, pe trotuare dulci si drumuri fara aglomeratie, doar eu si iubirea ce asteapta sa iasa din pieptul meu. As vrea ca sentimentul asta sa tina o vesnicie, sa nu se termine niciodata, sa fim doar noi doi, tu si eu. Daca as putea, as opri timpul in loc, sa nu treaca pe langa noi cu viteza lumii, sa nu imbatranim, sa nu mergem spre ceva sigur, insa frumos. Aici, acum, e doar fericire, pace si iubire, si noi nici macar nu realizam ca au trecut minute, ore, zile si ani, si iubirea noastra inca nu s-a sfarsit, pentru ca povestea asta fara cuvinte nici macar nu a inceput. Era doar un vis, l-am pus pe stick sa nu uit de el, i-am pus si o melodie sa fie mai dulce, si cateva poze.
Nu mai doare asa tare, sa sti ca visele pot deveni realitate...intr-o zi! Si ca totul pana la urma se poate sfarsi frumos, ca poate intr-o noapte te vei trezi din vis intr-o alta realitate, si poate vei trai acolo pentru totdeauna, doar tu...si eu.