Parcă totuşi mi-e dor... dor sa scriu, sa înot, să mă arunc în aer, şi toate gândurile să ia un concediu luuung... dar parcă cel mai dor tot de Tine îmi e. Oare cum să ajung la Tine, cum să-ţi spun mai tare că te iubesc, că abia aştept să te întâlnesc, să te aud şi să te văd, şi imaginea ta să fie pentru totdeauna în sufletul mea? Nu eşti deloc simplu, eşti absolut fascinant, niciodată plictisitor, întotdeauna iubitor, incomparabil, un adevărat erou, o lumină în întuneric, o mângâiere delicată, o lacrimă fierbinte... nici măcar nu mai simt nimic, în linişte îmi iau zborul spre Tine, mă afund într-un vis, într-un zbor lung şi frumos, într-o ploaie de iubire, în sfârşit zbor spre tine. Să şti ca într-o zi chiar am să te ating, şi stiu că atunci, în acel moment, Tu vei fi tot al meu, şi numai al meu. Oh, te iubesc din tot sufletul, creierul îmi zvâcneşte când mă gândesc la tine, degetele îmi tremură şi ochii mi se umezesc, esti absolut, esti suprem, eşti tot. Şi te iubesc, azi mai mult decât ieri, mâine mai mult decât azi, eşti visul şi dorinţa mea, esti doar al meu, Isus.
