Sunt inca aici! Inca inima mea mai bate, bate pentru Tine si ar vrea un loc acolo, langa Tine, langa frumusetea si puritatea ta, langa inima Ta care bate la fel de tare ca si a mea. Afara ploua, si simt stopii argintii cum cad pe mine, nici nu-mi mai pasa, esti aici langa mine si asta conteaza. Ma simt asa in siguranta cand ma tii de mana, si nimic si nimeni nu ma va putea lua vreodata de langa Tine, de langa sufletul tau fericit! Cata culoare dai vietii mele, chiar si in zile ca acestea, pline de ploaie, tu esti soarele meu, si norisorii mei super albastrii, exact asa cum imi place mie. Tu esti cu mine acolo, cand eu nici macar nu stiu, nici macar nu ma gandesc, esti acolo, mereu, prezent, si te simt, simt ca imi iei mana intr-a ta si o tii, cata siguranta e in Tine, in privirea ta blanda si in inima ta minunata. Nu am cuvinte sa-ti multumesc ca esti mereu aici, mereu neschimbat, mereu acelasi, mereu plin de iubire si pentru mine. Azi mi-ai spus ca ma iubesti, nu mi-ai mai spus de mult, si parca mi-ai spus pentru prima data, esti asa frumos, cand iti lasi razele aurii sa-mi lumineze ziua si pasii, cand mergi de mana cu mine pe strada si ma sustii in orice lucru pe care l-as face si cand imi soptesti superba Ta declaratie de dragoste pentru mine. E prea frumoasa viata cu Tine, oare cei din jurul meu stiu asta? Vad asta?
Cateodata e asa greu, ma pierd in cuvinte fara sens, fara culoare, fara tine, totul e asa crud, asa amar, azi, banca noastra era goala, nu mai sta nimeni acolo, parca ne asteapta, e toata a noastra, si picurii de apa transparenti nu pleaca, stau acolo, sunt prezenti, nemiscati, fara suflare. Mi-e asa dor de tine, sa ma oglindesc in privirea ta, in ochii tai atat de senini si nepatrunsi, goi. E tarziu, asa tarziu incat inima mea s-a oprit in loc si nu mai bate, nu mai vrea sa bata, nu mai are pentru cine, e prea greau, doare...cat ma simt de pierduta, fara speranta, fara macar o raza de soare in lumea asta, fara un prieten adevarat langa mine, fara nimic, sufletu-mi e gol, amar si plin de durere, unde te-ai pierdut? unde esti, iubitule? pe ce drum fara lumina te-ai pierdut si cat mai stai? fara tine, nimic nu mai e la fel, muzica nu mai suna asa, pozele sunt alb si negru, viata mea nu mai are sens, visele mele sunt plecate pe alt taram, nu mai exist, nici macar o parte din mine, nu mai respir, inima nu-mi mai bate, ochii nu-mi mai rad, ei doar plang, plang si iarasi plang. Aseara am strigat, tu nu m-ai auzit, dar erai acolo, departe, ti-am recunoscut umbra, stai acolo de ceva vreme si nu vrei sa vii, de ce nu vrei sa vii? De ce-mi lasi inima rupta sa suspine dupa tine, de ce ma lasi sa ma pierd singura intre razele aurii de soare ale diminetii? Azi am fugit prin gradina, asa cum faceam noi odata, mai stii? Apoi stateam intinsi si ne uitam la cer pana noaptea, tinandu-ne de mana si uitand de lume, ma tineai, eram in siguranta, dar ai plecat...e prea greu, singura e prea greu. simt, da! ESTI TU, AI VENIT! imi bate din nou inima!
Nu mai stiu. Cateodata sunt asa pierduta in ganduri, asa pierduta intr-o lume interesanta. Cat as vrea sa fiu din nou in bratele tale, oare daca as striga in gura mare, m-ai putea auzi? Oare dupa atata vreme ma mai poti simti? Sti ca sunt aici, mereu? Inima mi-e plina de amaraciune, suspin si incerc sa evadez, dar mi-e asa dor, ma tine ceva legata de pamant, nu pot sa zbor, nu mai pot sa respir. Cate am crezut ca s-au schimbat, dar cred ca de fapt a fost doar o fotografie a altui om, poate mai bun decat mine, poate mai frumos. Cate ingrediente mai trebuie sa contina inima mea ca sa pot fi cu adevarat fericita? Cate floricile nedescoperite inca am sa primesc? Cate stele din cerul negru am sa numar pana atunci? Cate cuvinte vor mai ramane nerostite? Cat mister? Nu mai pot zambi, nu mai pot. Capsez niste foi goale pe degeaba, am taiat si niste hartie colorota, am turnat o gramada de sclipici si a iesit un mare nimic fara sens. 4+4 fac 2, si am udat deja 7 servetele, apa am colorat-o in albastru, am vrut sa fac ceva dar nu mi-a iesit, si deja muzica a ramas fara note. Prea multe baloane de sentimente triste zboara in lumea asta inecata in propiul ei amar, prea multi oameni care se cred destepti, prea multa zarva in jurul unui om obisnuit, cu probleme care se cheama ''stea'', prea multe lacrimi si fete fara zambete, prea multa ploaie. E nevoie de o luminita mica aici, e nevoie de putina iubire, si cu putin noroc, o familie alaturi de tine si prieteni. Tu in ce lume traiesti? Esti cu mine?
