Iubire, unde ţie focul, flacăra ta mai arde şi azi? Stau aici de mult timp şi îţi tot fac semne, oare mă vezi?Te urmaresc de ceva vreme dar parcă totul e la fel. Câteodată, am nevoie să fiu mângâiată, pentru că doar un singur lucru îmi mai doresc acuma: să vii şi la mine, şi în inima mea care suspină aici, nu mă mai tortura. Iubire, unde ţie focul? Stau şi mă tot uit pe geam, dar nu vii, oh iubire, regină a tuturor sentimentelor, ce vrei să-mi faci? Mi-ai sucit toate minţile, mi-ai îndreptat inima doar spre tine şi acuma te văd, departe, departe, departe de mine... Înca ţin în mână momenetele noastre împreaună, încă mai am pozele noastre prăfuite de când erai aici. De ce ai plecat? Iubire, unde ţie focul? Ce trafic greu de lume ciudată, am stat în mijlocul lor, le-am auzit poveştile, şi ai trecut, nici măcar nu le-ai privit feţele. Iubire, tu ne alegi? Oare tu ai preferinţe? Iubirea asteaptă până plouă, şi când plouă e acolo, între noi, plină de farmec şi strălucire. E ciudat că ai atâtea feţe, e ciudat că strigi de atâtea ori după noi, şi noi ne facem că nu auzim, dar de fapt suntem aşa dependenţi de tine, oare ar trebui să ne grăbim paşii spre tine? Oare în nopţile negre vei mai fi acolo? Oare îmi vei mai trimite mesaje să-mi spui cât de mult mă iubeşti? Oare vei mai mânca cu mine la restaurantul nostru favorit? Oare leagănul noastru mai e acolo? Oare mai poţi fi gasită? Te-am căutat azi, şi nu erai acolo. Am căutat pozele noastre şi dispăruseră. Restaurantul nostru s-a închis. Leagănul nostru era stricat. Noapte nu mai vine. Mi-am pierdut şi telefonul. Nu te găsesc! Unde eşti, iubire, unde ţie focul?
Un comentariu:
Ia acolo o fantoma!
Trimiteți un comentariu