Dor...

Parcă totuşi mi-e dor... dor sa scriu, sa înot, să mă arunc în aer, şi toate gândurile să ia un concediu luuung... dar parcă cel mai dor tot de Tine îmi e. Oare cum să ajung la Tine, cum să-ţi spun mai tare că te iubesc, că abia aştept să te întâlnesc, să te aud şi să te văd, şi imaginea ta să fie pentru totdeauna în sufletul mea? Nu eşti deloc simplu, eşti absolut fascinant, niciodată plictisitor, întotdeauna iubitor, incomparabil, un adevărat erou, o lumină în întuneric, o mângâiere delicată, o lacrimă fierbinte... nici măcar nu mai simt nimic, în linişte îmi iau zborul spre Tine, mă afund într-un vis, într-un zbor lung şi frumos, într-o ploaie de iubire, în sfârşit zbor spre tine. Să şti ca într-o zi chiar am să te ating, şi stiu că atunci, în acel moment, Tu vei fi tot al meu, şi numai al meu. Oh, te iubesc din tot sufletul, creierul îmi zvâcneşte când mă gândesc la tine, degetele îmi tremură şi ochii mi se umezesc, esti absolut, esti suprem, eşti tot. Şi te iubesc, azi mai mult decât ieri, mâine mai mult decât azi, eşti visul şi dorinţa mea, esti doar al meu, Isus.

Cum sa nu iubesc? Cum sa tac cand tot ce ma inconjoara este plin de viata si farmec, tot ce respir este magic si tot ce ating este superb? Cum sa tac cand am un Dumnezeu atat de mare si puternic, iubitor si atent la cele mai mici detalii. Cum as putea sa nu-mi doresc macar o farama din cer, sa-i vad macar pentru 1 minut privirea-I blanda, sa-L imbratisez si sa-I spun ca Il iubesc?

O Domnul meu, daca ar fi o strada, un autobus, o poteca mica si ingusta sa ajung la tine chiar acum, inima mi s-ar topi si'ar lua-o la fuga printre galaxii. Daca te-as putea privi... Ce dor imens imi canta'n inima, ce tainic sentiment de dor alearga printre stele. Opreste-L! In bratele Tale Domnul meu, acolo vreau sa ancorez. Acasa e tot ce visez si imi doresc, acolo, sus, Tu, eu si ingerii, multimile de sfinti si de copii, care intr-un glas te lauda si de adora. Abia astept, iubit Isus s-ajung acasa, in cer sus, sa uit de tot chinul si lacrimile varsate, de tot si toate. Si daca mi-as putea dori ceva, fa ca si familia si biserica mea sa fie acolo, cantand si laudand al Tau nume sfant!

Te iubesc, cu drag,

printesa ta!

Ah,ah, ah...

Ah, parca nu se mai termina. Aceleasi priviri, aceleasi suflete reci, aceleasi cuvinte cu aceeasi intonatie. Ah, parca zgomotul acela infernal nu se mai termina. Stau undeva pe o banca, pe strada Renasterii, si nimeni nu mai trece pe aici. Ma ridic incet si pasesc pe un trotuar plin de praf si si dau drumul picaturii de putere care mi-a mai ramas sa-mi ridic privirea spre cer si sa spun doar atat: Multumesc!

Iarasi bat picurii de ploaie amare in geamul meu, si cerul s-a intunecat asa de tare incat nu mai vad nici un strop de fericire in jurul meu. Ce s-a intamplat cu iubirea noastra? Am pierdut-o pe drum? Ah, nici macar nu vreau sa-mi mai amintesc, e prea cruda realitatea si se intampla ca trenul nostru tocmai a sarit de pe sine. Multi mor azi la datorie, sentimente, priviri dulci, imbratisari furate...Opreste-te! e prea dureros, nu-mi mai simt inima batand, lacrimile curg siroaie, mainile-mi tremura si stau... tot acolo... pe strada Renasterii...tot pe o banca rece si goala...tot singura... insa pentru ultima data, pentru ca de data aceasta calc pe drum, un drum curat si sigur, drept, care duce spre ceva mai bun, mult mai bun.

De acum, nu mai privesc inapoi, iubirea noastra o arunc intr-un cufar si cheia lacatului o arunc in marea uitarii, toate amintirile, pozele si versurile noastre, de azi dispar pentru ca am ales... Altceva!

Indragosteste-te!

Cata I U B I R E . Ador sa ma plimb prin orasul care doarme fara ca macar sa stie ca exista ceva atat de frumos, undeva intr-un parc sau poate la o usa de magazin inchis... sau poate chiar langa patul lor. Aprilie... o luna minunata, plina de mister, iubire si momente adorabile alaturi de cei dragi ai nostri. Sarbatori frumoase, zambete de copilasi, soare si mult zumzet.

Au inflorit copacii, pe la scoala nu prea mai dau adolescentii, e asa multa distractie. Imbratisari si pupici, nopti nedormite din cauza conversatiilor, fluturi in stomac, cate ganduri nastrusnice imi alearga prin minte cand nimeni nu ma vede, da, dragostea isi urmeaza cursul normal.

Ma indragostesc tot mai tare pe zi ce trece, pozele au prins culoare, geamurile nu mai sunt stropite cu lacrimi din cer, luna e clara si stelele stralucesc asa de tare de parca ar fi pentru ultima data, deci, e superb sa fi indragostit. Plin de viata, drumul tau acum parca e mai usor, nu?

Indragosteste-te! E la moda!

Ciudat

E ciudat cum oamenii alearga prin ploaie si nu se uda. E ciudat cum oamenii iubesc dar nu arata asta. E ciudat cum oamenii striga asa de tare, insa nimeni nu-i aude.E ciudat ca de atatea ori ne dorim atatea, insa de putine ori facem ceva ca sa fie posibil acest lucru. Si e asa ciudat ca nu ne impiedecam de pietrele care sunt pe drumul nostru, desi mergem cu ochii inchisi, si totusi asa de deschisi. E ciudat ca azi soarele nu mai doreste sa stea pe cer, si luna se arata numai pe jumatate.
E ciudat ca nu se mai aud note muzicale, si florile arata mai triste decat anul trecut. E prea ciudat ca sa explic in cuvinte cat de ciudat e.
Ciudata sunt si eu, si mama si tata si tu, oricine ai fi.

Acum, doar EU!

Sunt clipe cand viata ta ia o intorsatura ciudata. Lucruri banale devin si mai banale, sau uneori iti cer o atentie mai speciala, deci visele au fost scoase din discutie, sa iubesti in lumea asta pare absurd, acum singurul cuvant este: Eu. Totul trebuie sa se limiteze doar la persoana mea, doar la ceea ce-mi doresc eu. E ciudat cum atatea lucruri care erau considerate bune, azi sunt ceva aiurea, e doar praf in vant, picaturi de ploaie ce se topesc a doua zi. Gandirea omului tanjeste sa cunoasca tot mai mult, sa stie absolut tot, insa putini dintre noi mai sapa in tainele iubirii, putini dintre noi mai stiu ce inseamna pasiunea, si mai putini dintre noi stiu ce inseamna intelepciunea. Speranta se scoate total din discutie, asa ceva nu mai este permis, insa prostia e cuvantul de baza al fiecarui om, se pare ca azi deja asta nu mai deranjeaza persoanele inteligente. Nimanui nu-i mai pasa ca de fapt noi trebuie sa ne traim viata, nimanui nu-i mai pasa cat de dulce poate fi si o clipa alaturi de cei iubiti, toti prefera indiferenta, si sa fie cel mai bine persoanei proprii.

Daca stai o clipa sa te uiti in jurul tau vei vedea oameni poate ca mine, sau poate ca cel langa care am stat azi la semafor. Problemele ne apasa pe toti, nu te gandi ca esti singurul care sufera, singurul care poate face ceva cu lumea asta, nu esti singur, si nici nu vei fi niciodata. E o lume trista, ochii nostri au varsat prea multe lacrimi, inimile noastre au fost de prea multe ori calcate in picioare, si curajul nu mai este ceva important azi, l-am inchis intr-un spital sa-si revina, insa cei care au nevoie de recuperari suntem noi, eu, tu, si restul lumii. E ciudat ca azi nu ne mai intrebam nimic, nu mai vrem sa avem de-a face cu oameni noi, ne multumim cu "prietenii" care sunt intotdeauna acolo cand au nevoie de tine, suntem ca un oras bombardat de sentimente nefolositoare, sentimente care nu dau randament, care te lasa cu sufletul amarat, si tu nici macar nu ti-ai dat seama, pentru ca ai fost prea ocupat. prea ocupat ca sa traiesti viata altora, si nu viata ta, prea ocupat sa dai ascultare vorbelor pline de ura, in loc sa asculti vorbele intelepte care voiau sa te sfatuiasca, prea ocupat sa iubesti ceva fara suflet... lumea, cand defapt iubirea era exact in fata ta.

Practic, ti-ai ratat viata... pana acum.

Dreams come true

Nimic nu se compara cu sentimentul care ti-l provoaca iubirea intr-o zi de iarna. Nici macar nu pot sa realizez pe ce lume traiesc, parca plutesc in norii catifelati ai cerului de necuprins, norii aceia albi si pufosi pe care abia astept sa-i gust. Tot orasul e plin de lumini, parca ar celebra iubirea insa sarbatorile au trecut, si lumea si-a revenit la normal, doar eu alerg printr-o lume fericita, pe trotuare dulci si drumuri fara aglomeratie, doar eu si iubirea ce asteapta sa iasa din pieptul meu. As vrea ca sentimentul asta sa tina o vesnicie, sa nu se termine niciodata, sa fim doar noi doi, tu si eu. Daca as putea, as opri timpul in loc, sa nu treaca pe langa noi cu viteza lumii, sa nu imbatranim, sa nu mergem spre ceva sigur, insa frumos. Aici, acum, e doar fericire, pace si iubire, si noi nici macar nu realizam ca au trecut minute, ore, zile si ani, si iubirea noastra inca nu s-a sfarsit, pentru ca povestea asta fara cuvinte nici macar nu a inceput. Era doar un vis, l-am pus pe stick sa nu uit de el, i-am pus si o melodie sa fie mai dulce, si cateva poze.
Nu mai doare asa tare, sa sti ca visele pot deveni realitate...intr-o zi! Si ca totul pana la urma se poate sfarsi frumos, ca poate intr-o noapte te vei trezi din vis intr-o alta realitate, si poate vei trai acolo pentru totdeauna, doar tu...si eu.

Despre iubire

Iubirea…un cuvant cu mare greutate in ziua de azi, un cuvant care lipseste cu desavarsire de pe buzele celor care inca mai “traiesc” intr-un univers fara singurul lucru de care avem nevoie:Dumnezeu. Iubirea, un sentiment pe care cei mai multi dintre noi il ocolim, de frica sa nu ne raneasca, dar uitam ca pana la suferinta este si un strop de fericire. Iubirea, un subiect inchis cu lacat pe care nimeni nu mai doreste sa-l deschida, toti ne ferim de ceea ce poate, ar putea fi cel mai bun lucru din viata noastra, ceea ce ar putea fi poate cel mai bun lucru din lumea asta intoarsa pe dos.

Iubirea te elibereaza de tot ce tu nici macar nu ti-ai imaginat ca poate te tine sclav, iubirea iti da puteri magice sa poti ajunge pana la stele, te face sa-ti bata inima si in acelasi timp sa-ti stea in loc, te face sa plangi si sa razi de fericire, sa mai vrei, te face dependent de ea, te ajuta sa treci prin toate chestiile urate din lumea asta, este acolo pentru tine, nu te lasa de mana, nu te lasa sa traiesti fara ea, este intdeauna langa tine, ca si umbra ta, si nu are decat un singur scop:Fericirea ta! Da, asa e… daca pana azi ai suferit, zici tu, din cauza iubirii, poate de maine te asteapta ceva de miliarde de ori mai bun, ceva la care tu nici macar nu visezi, ceva care te va face sa uiti de suferinta, ceva care va fi acolo, pentru tine, 24 din 24, 365 din 365. Nu te va lasa singur, daca vei rade, ea va rade alaturi de tine, daca vei plange, de data asta nu vei mai plange singur, ea va fi si acolo, pentru ca doar dragostea adevarata e acolo pentru tine cand ai nevoie de ea, chiar daca poate nu o simti din cauza durerii, nu uita ca si ea plange, pentru ca ti-a promis ca va fi intdeauna acolo pentru tine, sa te mangaie, sa te ajute si sa-ti dea putere sa treci mai departe. Iubirea nu e rea, e mai buna decat o mama, mai buna decat mancare cand esti infometat, mai buna decat apa cand esti insetat.

Iubirea e ceva atat de puternic, ea da sens vietii tale, daca nu ai nici un scop cu viata ta, iubirea poate fi scopul tau, dansul tau perfect care nu se mai termina, imbratisarea lunga si sarutul dulce, luna si stelele, ploaia care bate in geamul tau, doar tu si eu, Iubirea.

Dupa ce vei cunoate adevarata iubire, orasul va fi a tau, vei putea face tot ce tu doresti, viitorul tau va fi remarcabil, va dura pentru o vesnicie, gata cu pozele cu fetele sterse, gata cu scrisorile triste pe care nu le-ai putut trimite, in casa inimei tale va trebui sa faci loc pentru inca o persoana, si apoi pentru mai multe, pentru ca iubirea inseamna beneficii, iar benefiicile inseamna fericire, si fericirea inseamna o viata perfecta, fara lacrimi si nopti reci.

Iubirea va fi alaturi de tine, si nu va mai conta nimic apoi, vom fi doar noi, fericiti pentru o vesnicie, iubindu-ne, pentru ca doar o viata avem.

Si te intreb, ce-I iubirea?

Auzi si tu? Simti? E acel miros al toamnei, dulce amarui, plin de culori, frunze reci asternute pe covorul mort al aleilor. Drumul durerii e tot acolo, gol, singur, rece. Sau… nu, m-am inselat. Este el, e acolo, asteptand, cu ochii inlacrimati, cu inima sfasiata, prabusit. El, acelasi dintdeauna, dar parca azi e ceva in ochii lui, o stralucire mai aparte, tot goala si plina de durere.Hainele lui sunt ude, ii e frig, tremura, tanjeste dupa iubire, tace.De ce tace? De ce nu spune nimic, un cuvant, un murmur, orice.Doare. Oh, e asa multa tristete, asa multe regrete, uitat de lume si de prieteni, neiubit, necunoscut, singur, trist, gol si apasat. Cat de tare simte el durerea, inima lui e ca un trandafir zdrobit de un urias, in mintea lui alearga un singur nume: EA. Ce drum rece, banci pline de suferinta, copaci goi si tacuti, totul in jurul lui e asa urat, gol si intunecat. Daca i-as putea darui macar o amintire de-a mea, cea mai vesela, sa-l vad zambind, macar pentru o secunda. Se aud niste sunete linistite, alearga deodata cu frunzele spre cer, calme, singuratice, inconjurandu-l cu toata dragostea care o au, toate din jurul lui parca incearca sa-l faca fericit, sa vada ca e iubit, important si adevarat. Sunetele se aud tot mai tare, tot mai clar, alearga printre copacii umezi, se leagana incetisor deasupra lui daruindu-i afectiunea mult dorita. Vantul rece i-a mangaiat fata si i-a sters lacrimile goale, norii nu s-au mai batut, s-au oprit, si se uitau la el cu atata durere, erau gri, erau negri, tot din jurul lui in sfarsit i-au alinat durerea grea, insuportabila pe care o simtea in sufletul lui uscat, tot ce iubea a fost acolo, pentru cateva momente, alaturi de el, pentru el. Si-a ridicat privirea si m-a zarit, n-am stiut ce sa fac, am stat in loc si i-am zambit. El mi-a zambit la randul lui, si privirea lui s-a schimbat, radia de o multumire si pasiune nemaintalnita, s-a ridicat incetisor de pe banca uda si a venit spre mine, sigur pe sine, puternic . N-am stiut ce sa fac, stateam acolo in bataia vantului, parul imi alerga printre sunetele line, mi-am aplecat capul si am asteptat. A sosit, mi-a ridicat cu tandrete capul si i-am zarit privirea, plina de iubire in acel moment, sufletul nu-l mai durea, eram doar noi doi pe drumul durerii, transformat acum intr-un drum al iubirii catifelate, pure. Picuri reci au inceput din nou sa cada cu putere pe fruntile noastre fierbinti, si inimile noastre au inceput sa bata din nou cu putere, deodata, de acum, fara incetare, pentru eternitate. Am inchis ochii incetisor, si dupa un moment de liniste i-am deschis, dar el nu mai era acolo, a plecat, singur in intunericul toamnei reci si pustii. Ploaia a sters tot ce-mi ramase de la el, sarutul lui, imbratisare-ai calda si mangaierea alinatoare a mainii lui mari, in care ma pierdeam intdeauna. Singura, pe acelasi drum al durerii, singura pe banca uda, alaturi de aceeasi copaci goi si tacuti, de acelasi covor uscat de frunze, de aceleasi sunete calme.Tanjing, asteptand, cu lacrimile reci pe fata mea.

Cantec de toamna

Cuvinte pierdute in universul meu, frunze mici si aurii alearga in jurul meu parca s-ar grabi undeva, spre ceva, oameni cu probleme, incolori, tristi, parca ar fi singuri pe lume, nimeni nu profita de soarele puternic de afara, nimeni nu spune cuvinte catifelate, e liniste. Parca lumea ar sta in loc, parca dragostea a plecat in concediu pe Marte, probabil, pentru ca pare asa depaaaaarte. Astept sa cada niste picuri pe pamantul incalzit, astept o ploaie plina de iubire si pace, vreau sa stau si sa aud cum cad picurii liberatii pe umbrela mea colorata, si astept. Lovita, trista, plina de ganduri diferite, ma gandesc la o alta lume, la cate am pierdut si cate am sa mai pierd, ce-o sa urmeze in viata mea, cat mi-as dori sa plec in lumea ''mea'', sa fie toti, ei, acei oameni langa mine, de neinlocuit. Promisiuni, de ieri, dulci, asteptate, dar parca dispar, odata cu norii albi, si totusi ceva imi spune ca nimic n-o sa mai fie la fel, nici ieri, niciodata. Ce poate face iubirea din om? Mai mult sa il distruga decat sa-l faca fericit, diferit?

Un tablou mai putin colorat de data asta, momente mai ciudate, persoane necunoscute, multa aglomeratie, telefonul tot nu suna, toate sunt nemiscate, pierd controlul, tot ce imi doresc e sa stau undeva singura, cu multa apa si nisip, poate o insula, tot imaginara si de data asta, pentru ca afara se intuneca tot mai mult si nu mai am curaj, nici macar o farama. Tu unde esti baiete din stele, mi se pare ca ai disparut undeva, pamantu asta gol e si mai gol fara tine, pe cer stelele sunt tot acolo, dar una lipseste, fericirea e un cuvant ciudat, soarele se ascunde dupa nori negri, am pierdut si cheile acestei vieti, n-as renunta asa usor, dar totul pare asa inutil, totul pare asa amar, infect, rupt si ma ia cu somn, as vrea sa adorm cu cantecul tau, mi-e asa dor. Azi e azi, maine nu stiu ce va fi, dar va fi ceva, destul ca sa pot castiga inca o lupta din interiorul meu. Inauntru, afara, nimic la fel, doar picurii de ploaie fara gust, cad fara teama pe umbrela mea.Nici un mister, nimic la fel.

Declaratie

Sunt inca aici! Inca inima mea mai bate, bate pentru Tine si ar vrea un loc acolo, langa Tine, langa frumusetea si puritatea ta, langa inima Ta care bate la fel de tare ca si a mea. Afara ploua, si simt stopii argintii cum cad pe mine, nici nu-mi mai pasa, esti aici langa mine si asta conteaza. Ma simt asa in siguranta cand ma tii de mana, si nimic si nimeni nu ma va putea lua vreodata de langa Tine, de langa sufletul tau fericit! Cata culoare dai vietii mele, chiar si in zile ca acestea, pline de ploaie, tu esti soarele meu, si norisorii mei super albastrii, exact asa cum imi place mie. Tu esti cu mine acolo, cand eu nici macar nu stiu, nici macar nu ma gandesc, esti acolo, mereu, prezent, si te simt, simt ca imi iei mana intr-a ta si o tii, cata siguranta e in Tine, in privirea ta blanda si in inima ta minunata. Nu am cuvinte sa-ti multumesc ca esti mereu aici, mereu neschimbat, mereu acelasi, mereu plin de iubire si pentru mine. Azi mi-ai spus ca ma iubesti, nu mi-ai mai spus de mult, si parca mi-ai spus pentru prima data, esti asa frumos, cand iti lasi razele aurii sa-mi lumineze ziua si pasii, cand mergi de mana cu mine pe strada si ma sustii in orice lucru pe care l-as face si cand imi soptesti superba Ta declaratie de dragoste pentru mine. E prea frumoasa viata cu Tine, oare cei din jurul meu stiu asta? Vad asta?

Respir!

Cateodata e asa greu, ma pierd in cuvinte fara sens, fara culoare, fara tine, totul e asa crud, asa amar, azi, banca noastra era goala, nu mai sta nimeni acolo, parca ne asteapta, e toata a noastra, si picurii de apa transparenti nu pleaca, stau acolo, sunt prezenti, nemiscati, fara suflare. Mi-e asa dor de tine, sa ma oglindesc in privirea ta, in ochii tai atat de senini si nepatrunsi, goi. E tarziu, asa tarziu incat inima mea s-a oprit in loc si nu mai bate, nu mai vrea sa bata, nu mai are pentru cine, e prea greau, doare...cat ma simt de pierduta, fara speranta, fara macar o raza de soare in lumea asta, fara un prieten adevarat langa mine, fara nimic, sufletu-mi e gol, amar si plin de durere, unde te-ai pierdut? unde esti, iubitule? pe ce drum fara lumina te-ai pierdut si cat mai stai? fara tine, nimic nu mai e la fel, muzica nu mai suna asa, pozele sunt alb si negru, viata mea nu mai are sens, visele mele sunt plecate pe alt taram, nu mai exist, nici macar o parte din mine, nu mai respir, inima nu-mi mai bate, ochii nu-mi mai rad, ei doar plang, plang si iarasi plang. Aseara am strigat, tu nu m-ai auzit, dar erai acolo, departe, ti-am recunoscut umbra, stai acolo de ceva vreme si nu vrei sa vii, de ce nu vrei sa vii? De ce-mi lasi inima rupta sa suspine dupa tine, de ce ma lasi sa ma pierd singura intre razele aurii de soare ale diminetii? Azi am fugit prin gradina, asa cum faceam noi odata, mai stii? Apoi stateam intinsi si ne uitam la cer pana noaptea, tinandu-ne de mana si uitand de lume, ma tineai, eram in siguranta, dar ai plecat...e prea greu, singura e prea greu. simt, da! ESTI TU, AI VENIT! imi bate din nou inima!

Ganduri

Nu mai stiu. Cateodata sunt asa pierduta in ganduri, asa pierduta intr-o lume interesanta. Cat as vrea sa fiu din nou in bratele tale, oare daca as striga in gura mare, m-ai putea auzi? Oare dupa atata vreme ma mai poti simti? Sti ca sunt aici, mereu? Inima mi-e plina de amaraciune, suspin si incerc sa evadez, dar mi-e asa dor, ma tine ceva legata de pamant, nu pot sa zbor, nu mai pot sa respir. Cate am crezut ca s-au schimbat, dar cred ca de fapt a fost doar o fotografie a altui om, poate mai bun decat mine, poate mai frumos. Cate ingrediente mai trebuie sa contina inima mea ca sa pot fi cu adevarat fericita? Cate floricile nedescoperite inca am sa primesc? Cate stele din cerul negru am sa numar pana atunci? Cate cuvinte vor mai ramane nerostite? Cat mister? Nu mai pot zambi, nu mai pot. Capsez niste foi goale pe degeaba, am taiat si niste hartie colorota, am turnat o gramada de sclipici si a iesit un mare nimic fara sens. 4+4 fac 2, si am udat deja 7 servetele, apa am colorat-o in albastru, am vrut sa fac ceva dar nu mi-a iesit, si deja muzica a ramas fara note. Prea multe baloane de sentimente triste zboara in lumea asta inecata in propiul ei amar, prea multi oameni care se cred destepti, prea multa zarva in jurul unui om obisnuit, cu probleme care se cheama ''stea'', prea multe lacrimi si fete fara zambete, prea multa ploaie. E nevoie de o luminita mica aici, e nevoie de putina iubire, si cu putin noroc, o familie alaturi de tine si prieteni. Tu in ce lume traiesti? Esti cu mine?

Perfect!

Câte aş avea să-Ţi spun. Câte zâmbete şi privire dulci mi-ai trimis de atâtea ori. Cât de mare e inima ta, şi cât de neînţeleasă totuşi. Câte planuri ai pentru mine, câte cuvinte nerostite încă mai trebuie să-mi şopteşti. Câtă dragoste mai ai pentru mine, câtă fericire îmi mai poţi da, eu aştept. Cuvinte, poze, versuri...nimic nu mai găsesc pentru a Te descrie. Pur şi simplu Te iubesc, şi ştiu că Te voi iubi întdeauna, orice s-ar întampla. Nimic în lumea asta nu-mi va putea smulge dragostea faţă de tine, nimic nu mă mai opreşte să ajung la tine. Eşti visul meu, dorinţa mea, iubirea mea, şi eşti al meu pentru totdeauna, sunt liberă să cad în dragostea Ta imensă. De acum înainte ştiu că nu voi mai fi niciodată singură, niciodată pierdută în gânduri, niciodată singură pe stradă, niciodată în întuneric,dar întdeauna alături de tine. Tu eşti mai mult decât mi-aş putea imagina, mai mult decât aş putea exprima în cuvinte, eşti iubitul sufletului meu, pentru totdeauna. Ai luptat pentru mine ca un soldat adevărat, şi ai fost rănit în luptă, pentru mine. Dar te-ai întors, şi acum nimic nu ne va mai putea despărţi. Tu eşti întregul univers, Tu eşti tot ceea ce exprimă frumuseţea, Tu eşti dragostea supremă, Tu eşti divinitatea, Tu eşti eroul meu, libertatea mea, motivul!

Mi-ai adus atâtea zâmbete pe faţă, ai pus în mine atâtă iubire, şi de fiecare dată îmi şopteşti cât mă iubeşti, eşti perfect. Mă uimeşti cu fiecare zi ce trece, eşti atât de bun şi atât de iubitor încât nu pot să nu mă întreb ce-ai văzut în mine. Nu te compari! Am să-Ţi cânt întdeauna dragostea, şi abia aştept să mă trezesc din visul meu...în braţele Tale!

Te Iubesc!
Eşti perfect, perfect, perfect!

De acum Isuse drag, viata mea e in mainile Tale, si acum pot spune cu cea mai mare bucurie ca am o viata cu sens, pentru ca am o viata alaturi de Tine!

E frumos sa simti iubirea Tatalui, oricand, oricum, cu oricine!

Imagine me

http://www.youtube.com/watch?v=jL6vw5xI0Bg Imagine me-Kirk Franklin(my favorite song)
Doamne Iti multumesc ca m-ai ales si pe mine! Toata viata mea e a ta de acum inainte, si nimic nu ne va putea desparti! Toata s-au dus, acum a ramas doar iubirea, doar Tu si cu Mine!

Love, Where is your fire?

Iubire, unde ţie focul, flacăra ta mai arde şi azi? Stau aici de mult timp şi îţi tot fac semne, oare mă vezi?Te urmaresc de ceva vreme dar parcă totul e la fel. Câteodată, am nevoie să fiu mângâiată, pentru că doar un singur lucru îmi mai doresc acuma: să vii şi la mine, şi în inima mea care suspină aici, nu mă mai tortura. Iubire, unde ţie focul? Stau şi mă tot uit pe geam, dar nu vii, oh iubire, regină a tuturor sentimentelor, ce vrei să-mi faci? Mi-ai sucit toate minţile, mi-ai îndreptat inima doar spre tine şi acuma te văd, departe, departe, departe de mine... Înca ţin în mână momenetele noastre împreaună, încă mai am pozele noastre prăfuite de când erai aici. De ce ai plecat? Iubire, unde ţie focul? Ce trafic greu de lume ciudată, am stat în mijlocul lor, le-am auzit poveştile, şi ai trecut, nici măcar nu le-ai privit feţele. Iubire, tu ne alegi? Oare tu ai preferinţe? Iubirea asteaptă până plouă, şi când plouă e acolo, între noi, plină de farmec şi strălucire. E ciudat că ai atâtea feţe, e ciudat că strigi de atâtea ori după noi, şi noi ne facem că nu auzim, dar de fapt suntem aşa dependenţi de tine, oare ar trebui să ne grăbim paşii spre tine? Oare în nopţile negre vei mai fi acolo? Oare îmi vei mai trimite mesaje să-mi spui cât de mult mă iubeşti? Oare vei mai mânca cu mine la restaurantul nostru favorit? Oare leagănul noastru mai e acolo? Oare mai poţi fi gasită? Te-am căutat azi, şi nu erai acolo. Am căutat pozele noastre şi dispăruseră. Restaurantul nostru s-a închis. Leagănul nostru era stricat. Noapte nu mai vine. Mi-am pierdut şi telefonul. Nu te găsesc! Unde eşti, iubire, unde ţie focul?

Pentru Tata

Mi-e sete! Mi-e sete de El, de tot ceea ce exprimă El, de parfumul Lui, de îmbrăţişarea Lui tandră, de vocea Lui suavă şi dulce, de alinarea Lui sfîntă . În acea seară târzie m-am rugat Lui, şi am plâns, I-am spus tot, i-am spus durerea mea insuportabilă şi necazul meu apăsător, şi L-am simţit, a fost acolo, prezent. Domnul meu e dragoste, putere şi frumuseţe, de aceea mă încred în El cu tot sufletul, mă avânt spre El şi mă rog, mă rog ca măcar pentru un moment să-I mai simt dragostea de Tată. Sunt atât de dependentă de El, încât nu îmi dau seama cum ar fi dacă aş merge pe stradă şi aş rămâne înlemnită, ca un stâlp, fără să mă mai pot mişca, pentru că El îmi dă putere pentru fiecare zi, El îmi dă putere să fac şi cel mai banal lucru, cum ar fi, un pas înainte. El a pus în mine dragostea Lui supremă şi nu-i voi putea mulţumi deajuns vreodată pentru acest lucru, şi pentru bucuriile ce mi le-a dat în această viaţă, dar mai mult de atâta, nu-i voi putea mulţumi vreodată pentru că a murit pentru mine, pentru că a îndurat atâtă suferinţă în locul meu, şi pentru că m-a binecuvantat atât de mult, în fiecare zi. Acum când scriu, e soare afară, totul e frumos, şi dependenţa mea e tot aici, tot în sufletul meu care bate întruna, bate pentru El. Oh, Te Iubesc Isuse, şi nimic nu va putea schimba acest lucru, nici măcar timpul, oamenii sau nefericirea. Îţi multumesc că mai 'nainte să te fi iubit eu, m-ai iubit TU!

7 motive pentru care o iubesc

Eu o iubesc pe Daria cu fapte, cuvinte si motive.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca ea ma iubeste.

Eu o iubesc pe Daria pentru spiritul ei.

Eu o iubesc pe Daria pentru ceea ce reprezinta ea.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca e sora mea mai mare.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca ea Il iubeste pe Isus.

Eu o iubesc pe Daria pentru ca e steluta mea scilipitoare.

Daria te iubesc!

Esti perfecta!

Welcome in blogs world!:)