Cum sa nu iubesc? Cum sa tac cand tot ce ma inconjoara este plin de viata si farmec, tot ce respir este magic si tot ce ating este superb? Cum sa tac cand am un Dumnezeu atat de mare si puternic, iubitor si atent la cele mai mici detalii. Cum as putea sa nu-mi doresc macar o farama din cer, sa-i vad macar pentru 1 minut privirea-I blanda, sa-L imbratisez si sa-I spun ca Il iubesc?

O Domnul meu, daca ar fi o strada, un autobus, o poteca mica si ingusta sa ajung la tine chiar acum, inima mi s-ar topi si'ar lua-o la fuga printre galaxii. Daca te-as putea privi... Ce dor imens imi canta'n inima, ce tainic sentiment de dor alearga printre stele. Opreste-L! In bratele Tale Domnul meu, acolo vreau sa ancorez. Acasa e tot ce visez si imi doresc, acolo, sus, Tu, eu si ingerii, multimile de sfinti si de copii, care intr-un glas te lauda si de adora. Abia astept, iubit Isus s-ajung acasa, in cer sus, sa uit de tot chinul si lacrimile varsate, de tot si toate. Si daca mi-as putea dori ceva, fa ca si familia si biserica mea sa fie acolo, cantand si laudand al Tau nume sfant!

Te iubesc, cu drag,

printesa ta!

Ah,ah, ah...

Ah, parca nu se mai termina. Aceleasi priviri, aceleasi suflete reci, aceleasi cuvinte cu aceeasi intonatie. Ah, parca zgomotul acela infernal nu se mai termina. Stau undeva pe o banca, pe strada Renasterii, si nimeni nu mai trece pe aici. Ma ridic incet si pasesc pe un trotuar plin de praf si si dau drumul picaturii de putere care mi-a mai ramas sa-mi ridic privirea spre cer si sa spun doar atat: Multumesc!

Iarasi bat picurii de ploaie amare in geamul meu, si cerul s-a intunecat asa de tare incat nu mai vad nici un strop de fericire in jurul meu. Ce s-a intamplat cu iubirea noastra? Am pierdut-o pe drum? Ah, nici macar nu vreau sa-mi mai amintesc, e prea cruda realitatea si se intampla ca trenul nostru tocmai a sarit de pe sine. Multi mor azi la datorie, sentimente, priviri dulci, imbratisari furate...Opreste-te! e prea dureros, nu-mi mai simt inima batand, lacrimile curg siroaie, mainile-mi tremura si stau... tot acolo... pe strada Renasterii...tot pe o banca rece si goala...tot singura... insa pentru ultima data, pentru ca de data aceasta calc pe drum, un drum curat si sigur, drept, care duce spre ceva mai bun, mult mai bun.

De acum, nu mai privesc inapoi, iubirea noastra o arunc intr-un cufar si cheia lacatului o arunc in marea uitarii, toate amintirile, pozele si versurile noastre, de azi dispar pentru ca am ales... Altceva!

Indragosteste-te!

Cata I U B I R E . Ador sa ma plimb prin orasul care doarme fara ca macar sa stie ca exista ceva atat de frumos, undeva intr-un parc sau poate la o usa de magazin inchis... sau poate chiar langa patul lor. Aprilie... o luna minunata, plina de mister, iubire si momente adorabile alaturi de cei dragi ai nostri. Sarbatori frumoase, zambete de copilasi, soare si mult zumzet.

Au inflorit copacii, pe la scoala nu prea mai dau adolescentii, e asa multa distractie. Imbratisari si pupici, nopti nedormite din cauza conversatiilor, fluturi in stomac, cate ganduri nastrusnice imi alearga prin minte cand nimeni nu ma vede, da, dragostea isi urmeaza cursul normal.

Ma indragostesc tot mai tare pe zi ce trece, pozele au prins culoare, geamurile nu mai sunt stropite cu lacrimi din cer, luna e clara si stelele stralucesc asa de tare de parca ar fi pentru ultima data, deci, e superb sa fi indragostit. Plin de viata, drumul tau acum parca e mai usor, nu?

Indragosteste-te! E la moda!